”Noi trebuia să fim nu frați, ci soți!” Iubirea controversată dintre Titu Maiorescu și sora lui, Emilia

Relația dintre omul de cultură Titu Maiorescu și sora sa mai mare, Emilia, a reprezentat dintotdeauna un subiect de speculații și controverse. Încă din copilărie, cei doi au fost strâns legați, dar natura acestei legături a fost un mister pentru cei din jur. În timp ce unii dintre contemporanii săi erau de părere că relația lor ar fi fost incenstuoasă, un lucru este cert. Sentimentele fostului premier al României față de sora lui mai mare au fost extrem de puternice.

Una dintre cele mai luminate minți ale poporului român

Titu Maiorescu nu are nevoie de niciun fel de introducere, fiind unul dintre cei mai mari critici literari, eseiști, oameni de cultură și politicieni români din toate timpurile.

Este considerat unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai secolului al XIX-lea și unul dintre fondatorii literaturii și culturii naționale românești moderne.

Fostul prim-ministru al României vede lumina zilei, pentru prima dată, în data de 15 februarie 1840, într-o familie înstărită din orașul Craiova.

Studiază la Școala Centrală din București și, apoi, la Universitatea din Berlin, unde urmează cursuri de filozofie și litere. În timpul șederii sale în Germania, Maiorescu aprofundează curentele culturale și intelectuale ale epocii, pe care, ulterior, le va insufla asupra culturii românești.

Ascensiunea sa pe scara politică capătă dimensiuni astronomice, încă de la o vârstă fragedă.  După întoarcerea în țară, Maiorescu devine unul dintre cei mai importanți teoreticieni literari ai epocii sale.

La doar 22 de ani, ajunge profesor la Universitatea din București. La 23 de ani, Maiorescu este numit decan și rector al universității. La 27 de ani, omul de cultură devine academician, urmând ca, la 33 de ani, să fie ”uns” ministru al României.

Fondează revista „Convorbiri Literare”, publicație care devine un important forum pentru dezbaterile culturale ale vremii, devenind mentorul poeților societății Junimea.

Între ani 1912 și 1914, Titu Maiorescu ocupă funcția de premier al României.

Emilia și Titu Maiorescu, iubire frățească sau amor interzis?

Separat de cariera sa strălucită și reușitele sale pe plan profesional, criticii literari și istoricii au dezbătut, de-a lungul deceniilor, natura exactă a relației dintre Titu Maiorescu și Emilia, sora lui mai mare.

Unii susțin că ar fi vorba doar de o iubire frățească profundă, în timp ce alții lansează ipoteza unei posibile legături incestuoase. Scrisorile dintre cei doi frați sunt scrutinizate cu atenție, iar pasajele dintre rânduri stârnesc întrebări cu privire la natura reală a sentimentelor lor reciproce.

”Prima, singura şi constanta lui intensă pasiune dintotdeauna a fost sora lui, Emilia. În centrul universului lui feminin şi erotic Emilia a fost steaua lui de predestinată strălucire.

Pe Emilia a iubit-o şi a adimrat-o, pe Emilia a adorat-o şi a dorit-o, a vrut-o fără încetare. Ea a fost unica lui mare dragoste, fără ca ea să ne pară a fi fost vreo frumuseţe”, notează autorul C. Popescu-Cadem în volumul ”Titu Maiorescu în faţa instanţelor documentelor”.

Legătura lor profundă începe din copilărie, într-un mediu strict, cu un părinte domninant, care aplică anumite corecții fizice și o educație tiranică asupra copiilor săi.

Ca răspuns la această educație severă, cei doi frați se refugiază în pasiunile comune și în studiu, ceea ce contribuie la consolidarea legăturii lor.

Titu Maiorescu nu se sfiește în a-și exprima sentimentele față de mult iubita lui Emilia. În scrisorile sale, el o descrie pe sora lui mai mare ca fiind prototipul femeii ideale, căreia îi împărtășește cele mai intime gânduri și temeri ale sale.

”În sfârşit m-am lămurit cu Emilia. Eu am plâns mult, chiar şi ea. Erau încă unele lucruri nelămurite între noi, am vorbit despre ele. Trebuie să fi fost o fiinţă tare nenorocită când era ea mititică, adesea din cauza asta nu se destăinuia nimănui.

Şi cui oare ? Mie, eram prea tânăr, prea copilăros, prea egoist. Dar prin câte n-am trecut şi eu.”, i-a scris Titu Maiorescu surorii sale, pe vremea când avea 18 ani.

O declarație tulburătoare de dragoste: ”Trebuia să fim nu frați, ci soți!”

Atunci când o întâlnește pe Clara, cumnata lui Mite Kremnitz, femeia pe care o alege să-i fie parteneră de viață, Titu Maiorescu îi scrie surorii sale, pentru a o anunța de viitorul său mariaj. Cele două femeie se antipatizează reciproc, spre neliniștea academicianului.

”Sunt mai hotărât ca oricând să-mi trăiesc viaţa împreună cu Clara. De-ai şti numai, Emilie, cât de nemăsurat vă iubesc, pe tine şi pe Clara. Voi sunteţi singurele care mă ţineţi în viaţă, întotdeauna te-am iubit şi te-am stimat.

Într-adevăr, Emilie, noi suntem doi oameni – o simt intens – creaţi şi formaţi unul pentru altul: desfid întreaga omenire să-mi indice ceva mai bun. Noi trebuia să fim nu fraţi, ci soţi.”, sunt rândurile pe care Titu Maiorescu i le-a dedicat Emiliei.

După divorțul de Clara Kremnitz, celebrul eseist îi cere surorii sale să se mute cu el, în casă, însă ea refuză. Se însoară cu Ana Rosetti, în septembrie 1887, neîncetând să o caute pe Emilia.

Emilia Maiorescu se căsătorește, la rândul ei, cu profesorul austriac Wilhelm Humpel. Cei doi fondează la Brașov un institut de educație și instruire pentru fete.

Emilia se stinge din viață la un an după fratele ei, Titu

După o perioadă scurtă de timp, la sugestia lui Titu Maiorescu, sora și cumnatul său mută institutul la Iași, preluând conducerea unui pensionat pentru fete, sub numele de ”Institutul liceal de domnișoare Humpel” sau ”Pensionatul Humpel” până în 1901.

Emilia și Wilhelm Humpel, buni prieteni ai lui Mihai Eminescu, îl conving pe Titu Maiorescu să-l trimită pe marele poet național la tratament, în străinătate.

După decesul lui Wilhelm Humpel în 1900, sora lui Titu Maiorescu se retrage de la conducerea pensionatului și continuă să corespondeze cu fratele ei, până la moartea acestuia, în 1917. Emilia îl urmează în Eternitate, un an mai târziu.